Ricin

Ricinul este o plantă tropicală oleaginoasă, originară din India şi Africa. În prezent este cultivată la noi în ţară în scop ornamental, industrial şi medicinal. Uleiul extras din seminţele de ricin are valoare terapeutică dar este folosit şi drept combustibil fiind solubil în alcool.

Mod de utilizare a semințelor

Ricinul se poate planta pe orice tip de sol, dar preferă zona de sud a României, deoarece această plantă are nevoie de o toamnă târzie pentru ca semințele să ajungă la maturitatea optimă de recoltare, însă se dezvoltă acceptabil și în alte zone ale țării. Solurile pe care se înființează plantații de ricin trebuie să fie fertile, bogate în substanțe nutritive. Nu este nevoie de irigare. Cerințele față de umiditate sunt moderate, datorită faptului că planta are rădăcinii puternic ramificate. Pe de altă parte, excesul de umiditate duce la dezvoltarea anormală a plantei și la prelungirea perioadei de vegetație. Se seamănă în aceeași perioadă cu porumbul la distanțe de 70-75 cm între rânduri și 25 cm între plante.

Când planta dezvoltă 4-6 frunze adevărate se va rupe mugurele din capătul tulpinii (vârful vegetativ), fără să se atingă frunzele, astfel în locul rupt se vor dezvolta 2-3 ciorchini noi, care vor crește mai mari, vor avea boabe mai multe și se vor coace mai repede. Aceast procedeu se numește cârnire sau ciupire.

Momentul optim de recoltare se stabiliște în funcție de aspectul ciorchinelui care trebuie să fie de culoare brun-cenușie, învelișul semințelor trebuie să fie uscat, iar sămânța să poată fi scoasă cu ușurință.

Proprietăți medicinale

Seminţele de ricin conţin gliceride, lectine, uleiuri vegetale, acidul ricinoleic, acizi oleici, stearici, linoleici, un alcaloid (ricinină), o toxoalbumină (ricina), enzime, vitamina E, betacarotenoizi, lipide, proteine. Datorită acidului ricinoleic, uleiul obţinut din seminţele de ricin are proprietăţi purgative (folosit în acest scop de către medicina populară din timpuri străvechi), acidul ricinoleic stimulează peristaltimul intestinal, producând purgaţie. În uz intern este indicat în caz de constipaţie, parazitoze intestinale, iar în uz extern pentru alopecie, bătături, negi, papiloame, veruci, acnee, ulceraţii, cicatrici cheloide.

Administrare:

Uleiul din seminţe de ricin se extrage în laboratoare specializate şi se foloseşte în uz intern doar în doza recomandată de medic (datorită marii toxicităţi) sau preparate standardizate bine dozate. În uz extern se masează cu ulei din seminţe de ricin pielea în caz de acnee (fiind un bun agent antibacterian natural), alopecie (conţine acizi omega 3 importanţi pentru hrănirea rădăcinii firului de păr), pentru bătături, crăpături, negi, aluniţe se masează zona de 2-3 ori pe zi. Se pot îndepărta vergeturile (femeile gravide sau care au născut) prin masarea pe burtă şi coapse în fiecare zi. Cicatricele rămase după o operaţie sau altă tăietură sau rană se pot vindeca lăsând o compresă înmuiată în ulei de ricin timp de câteva ore pe zi.

Ricin – Precauţii şi contraindicaţii

Din cauza  prezenţei în compoziţie a toxoalbuminei, ricina poate produce aglutinarea globulelor roşii, cauzând moartea – consumul a câteva seminţe de ricin poate fi mortal. Este indicat, din cauza toxicităţii, să nu se depăşească doza recomandată şi să se administreze doar în fomule standardizate preparate de laboratoare specializate.

Consumul plantei este interzis la: copii, femei gravide sau mame care alaptează sau care suferă de boli inflamatorii intestinale (diaree).

Intoxicaţia cu ricin determină: greţuri, vărsături, iritaţie gastrică, diaree, tahicardie, spasme musculare, nefrite, colaps, deces. În caz de intoxicare cu ricin se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune medicinal.

Observații: Semințele pe care le achiziționați sunt produse într-un sistem 100% natural, unde NU au fost utilizate substanțe chimice periculoase în tratamentele solului sau a plantelor.

Un plic conține: 10 semințe.

Originea semințelor: Comuna Secuieni, jud. Neamț.